Meșteșugurile

Prelucrarea pieilor

Imediat după tăierea animalului pielea se sărează, după câteva zile se întinde pe un par şi se lasă la uscat. După uscare este dată la argăsit, aceasta fiind o operaţie complicată pe care o puteau face doar 2-3 oameni din sat şi de obicei tot ei confecţionau căciuli şi pieptare înfundate sau crăpate. Dintre meseriaşi în cojocărie erau foarte apreciaţi David Vasile şi Cristea loan.

Partea din faţă a pieptarului se coasă cu aţă de diferite culori obţinându-se diverse motive. Pe buzunare se scria numele stăpânului precum şi anul confecţionării. Pieptarele pentru duminică erau adevărate lucrări de artă.

Prelucrarea lânii şi a cânepii

Dacă azi asemenea îndeletniciri sunt foarte sporadice, în urmă cu câţiva zeci de ani ele constituiau o preocupare de seamă a sătenilor căci toate articolele textile necesare casei ieşeau din mâna acestora, erau un produs al gospodăriei proprii. în luna iunie are loc tunsul oilor. Lâna se spală, se usucă, şi apoi se duce la dărâcit unde se scarmă, se face caier, se toarce şi se face legături. Legăturile se vopsesc şi se folosesc la covoare şi la îmbrăcăminte, în trecut lâna era foarte mult folosită la confecţionarea pânurii/material pentru „cioareci” şi „clichine” – haine ţărăneşti.

O bună parte din lână era folosită pentru ţesutul covoarelor, feţelor de pernă, foilor de perete, feţelor de mese. Ţesutul covoarelor este o operaţie destul de complicată care cere îndemânare şi pricepere. Cât priveşte tehnica ţesutului covoarelor, aceasta poate fi cea a ţesăturii simple, sau „bătute”, ţesăturile alese în degete şi alese în drot.

Cânepa cere în prelucrarea ei mai mult timp şi mai multe lucrări. Când planta ajunge la maturitate se smulge, se leagă în „mănuşi”, se usucă, se topeşte în baltă. După ce se scoate din baltă se usucă, apoi se trece la prelucrarea ei. Se rup tulpinile cu ajutorul „rupătorii”, se scutură, se dă prin meliţă şi iarăşi se bate. Se trage în „hehilâ” pentru a se alege câlţii din fuior. Din fuior se torc firele pentru urzeală iar din câlţi pentru bâteală. Seară de seară, femeile în şezători torceau fuior şi câlţi. Pânza obţinută din cânepă, după spălare şi uscare, se face val şi este folosită pentru diferite lucruri.

Prelucrarea laptelui

In jurul datei de 1 mai al anului are loc „înţărcatul oilor” adică se iau mieii de ia oi, se stabileşte plata ciobanilor şi alte obligaţii şi drepturi ale părţilor. Ordinea luării laptelui e în funcţie de numărul oilor, primul ia cel cu oi mai multe şi apoi în ordine descrescândâ. în unele sate din jur, pentru mai multă echitate ordinea nu începe în fiecare an cu cel care are oi mai multe ci un an aşa iar anul următor, invers.

Laptele se încheagă la stână cu cheag preparat de săteni la tăiatul porcului şi este adus astfel acasă. Aici se „strânge”, adică se alege caşul din zer. Din zer prin fierbere se scoate urda. După vreo 5-6 zile caşul e dospit şi din el se face brânză frământată.